Publicat în Cărți

Jurnal de lectură: Orașul borcanelor – Arnaldur Indridason

Hello there 😉.

Această postare NU este recenzia cărții, ci strict părerea mea subiectivă punând accent pe stările prin care am trecut citind-o. În principiu, îmi propun să nu dau spoilere și să scriu doar cum mi s-a părut cartea. Din acest fapt, articolul nu se numește „Recenzie”, ci „Jurnal de lectură”.

Am menționat acest titlu aici când mi-a ajuns comanda. De asemenea, am mai amintit-o și aici când mi-am propus să duc lectura la sfârșit. Am terminat-o într-un final, iar aici este părerea mea despre „Orașul borcanelor”.

 

WP_20170818_15_05_28_Pro

Detalii tehnice:

★ Titlu: Orașul borcanelor

★ Autor: Arnaldur Indridason

★ Număr pagini: 318

★ Editura: TREI

★ Copertă: Necartonată

★ Altele: Cartea are o supracopertă interesantă.

Părerea mea:

Este prima carte pe care o citesc de la acest autor după ce am auzit-o la o prietenă foarte bună. Mi-a plăcut chiar dacă a durat mai mult timp până să o termin. M-a surprins de multe ori și în moduri mai puțin plăcute. N-a fost o carte previzibilă. Am renunțat să-mi mai fac scenarii în minte pentru că mereu mai apărea câte un personaj nou cu povestea lui care părea să schimbe șirul întâmplărilor. Nu pot spune că sunt fană a romanelor polițiste (poate și din cauza faptului că nu le-am căutat din proprie inițiativă), dar această carte mi-a deschis cumva apetitul pentru thrillere. Pasiunile mele rămân, încă, dramele și romanele young adult.

WP_20170818_15_07_18_Pro

La început nu știam la ce să mă aștept. Coperta parcă nu avea nicio legătură cu subiectul, iar întrebarea care mi-am pus-o prima dată a fost: „Ce este acest Oraș al borcanelor?”. Răspunsul l-am găsit și trebuie să recunosc că m-am oprit imediat din continuarea lecturii pentru că am fost șocată. Nu m-aș fi gândit la asta.

Odată ce tot dădeam paginile, misterul cărții începea să se elucideze. Voiam să aflu sfârșitul, dar nu voiam să se termine cartea. Romanul nu are final deschis pentru că „problema” principală este rezolvată.

Mi-a solicitat mintea pentru că trebuia să fiu atentă la toate detaliile și la indiciile care apăreau. Dacă scăpam ceva, aveam impresia că nu se mai leagă nimic.

Limbajul folosit este unul ușor, exceptând numele personajelor care sunt irlandeze. Per ansamblu, mi-a plăcut. Cred că oricine pasionat de investigații, crime și suspans o poate lectura cu plăcere.

*Toate imaginile din această postare îmi aparțin.


Ce cărți mai citiți în vacanță?

Aștept impresiile voastre mai jos în comentarii. Nu uitați să mă susțineți cu un like, o abonare și un share!  Mă găsiți și pe facebook, așa că haideți să vorbim și acolo. Mulțumesc pentru vizită!  

NICO 👻.

Publicat în Cărți

Jurnal de lectură: Eu sunt femeie – Maria Cristiana Tudose

Hello there 😉.

Vreau să menționez de la început că aceste postări NU sunt recenzii ale cărților, ci strict o părere subiectivă a mea. În principiu, îmi propun să nu dau spoilere și să scriu doar cum mi s-a părut cartea respectivă. Din acest fapt, articolele nu se numesc ”Recenzie”, ci ”Jurnal de lectură”.

Am menționat aici că sunt pasionată de lectură și că mi-am propus să citesc câteva cărți în perioada care tocmai a trecut. Am reușit să-mi ating scopul, așa că m-am gândit să împărtășesc cu voi părerea mea despre cărțile citite. Inaugurez seria de articole cu ”Eu sunt femeie” scrisă de Maria Cristiana Tudose.

WP_20170727_11_48_07_Pro

Detalii tehnice:

★ Titlu: Eu sunt femeie

★ Autor: Maria Cristiana Tudose

★ Număr pagini: 253

★ Editura: Bestseller

★ CopertăNecartonată

★ Altele: Cartea vine însoțită de un semn de carte personalizat.

Părerea mea:

Cartea mi-am cumpărat-o când am prins niște reduceri pe elefant.ro, de aici. N-a fost genul de carte pe care să o vânez pentru o perioadă mai lungă de timp, ci mai degrabă am luat-o datorită unui impuls de moment. M-a atras coperta simplă și m-a intrigat titlul. Citind descrierea cărții, mi-am dat seama ușor că va fi vorba despre o poveste simpatică de iubire între doi oameni care se întâlnesc pe facebook. Mi-a plăcut această idee.

Când am pus mâna pe ea, m-a fascinat aspectul. Coperțile sunt fine la atingere și m-a făcut să n-o mai las din mână. Interiorul are ceva special. Din loc în loc, apar pagini negre care oferă câte o învățătură, lucru pe care nu l-am mai întâlnit la nicio carte până acum.

WP_20170727_11_50_25_Pro

Povestea de dragoste amintită mai sus se consumă repede la începutul cărții, ceea ce nu mi-am plăcut în mod deosebit. E destul de lăsată în aer și lasă loc de multe interpretări, pentru ca apoi să se concentreze pe viața a trei femei din perioade diferite. Acestea oferă lecții pentru tinere, dar mi se pare că ideea de superioritate a femeii este puțin dusă la extreme. Totul se axează pe ideea de ”femeie”, iar bărbații par a fi vinovați de toate situațiile plăcute sau nu prin care trece aceasta.

Se amintește des această superioritate și nevoia de independență a femeii. Nu spun că este o concepție greșită sau că e ceva rău în a fi independentă, dar cred că modul în care a fost ilustrată în carte nu mi-a fost pe plac. ”Eu sunt femeie” este o parte din viața unei femei tinere care a visat să scrie o carte și și-a îndeplinit visul.

Este foarte ușor de citit, iar paginile se derulează repede datorită fontului. Limbajul este uzual, astfel că am avut impresia că ascult povestea unei tinere la o cană de ceai.

Per ansamblu, a fost o carte care mi-a plăcut. Cred că este potrivită publicului +17 deoarece puțină experiență de viață te face să înțelegi altfel concepția autoarei.

*Toate imaginile din această postare îmi aparțin.


Ce cărți mai citiți? Vă pasionează lectura? Ce părere aveți despre acest Jurnal de lectură?

Aștept impresiile voastre mai jos în comentarii. Nu uitați să mă susțineți cu un like, o abonare și un share! ☺ Mulțumesc pentru vizită!  

NICO 👻.

Publicat în Cărți

Cărți: Ce vreau să citesc?

Hello there 😉.

Îmi reintru în ritmul postărilor obișnuite și m-am gândit să mai abordez acest subiect legat de cărți pentru că îmi place să citesc, în caz că n-am mai menționat asta. Îmi place să mă desprind de realitate și să mă cufund într-un fotoliu răsfoind pagini. Pentru că mai am în jur de 2 luni până începe sesiunea (când îmi va crește foarte mult apetitul pentru lectură, doar să nu învăț), mi-am propus să citesc cărțile pe care le vedeți mai jos.

WP_20170421_13_39_26_Pro

✒ Orașul borcanelor – Arnaldur Indridason : V-am mai povestit de ea aici, când mă gândeam că romanele polițiste n-o să fie prea pe gustul meu. Am început s-o citesc, mă aflu la pagina 217…mai e puțin și o termin. E vorba, în ansamblu, despre o crimă care este disecată în cele mai mici detalii. La început nu m-a prins aproape deloc, până a început acțiunea m-a făcut s-o las de multe ori din mână. Acum, după mai bine de jumătate, nu sunt sigură dacă îmi place. Mă obosesc numele islandezilor: prea multe consoane, greu de pronunțat. Fiecare personaj are legături dubioase cu ceilalți. E un cerc mare de intrigi și investigații care par să nu se mai termine pentru că mereu apare câte ceva nou care schimbă firul. Cel mai mult m-a atras titlul. Am pornit cu întrebarea: ”Ce-i Orașul borcanelor?”. Erlendur, personajul principal, mi-a lămurit curiozitatea, dar într-un mod destul de șocant. Nu mă așteptam deloc la această perspectivă. Nu dau spoilere, vă las doar textul de pe spatele cărții:

Erlendur este un veteran al poliției din Reykjavik, are în jur de 50 de ani, este divorțat de mult și are doi copii, ambii dependenți de droguri într-un grad mai mare sau mai mic. Rutina lui de burlac ancorat exclusiv în viața profesională este zdruncinată atât de secretele murdare pe care le descoperă de-a lungul anchetei, cât și de încălzirea treptată a relațiilor – inițial tensionate la maximum – cu fiica lui, Eva Lind, care apare și dispare în mod capricios din viața lui. Un copil devenit femeie, care afișează o atitudine rebelă și sfidătoare: nimic altceva decât un strigăt de ajutor, de fapt!

✒ Eu sunt femeie – Maria Cristiana Tudose: O carte luată recent de pe elefant.ro, despre care am povestit aici. Mi-a plăcut coperta (care nu se vede, dar aruncați o privire pe link) și faptul că este scrisă de o autoare contemporană. Din câte am citit pe ea, este o poveste inspirată din viața autoarei. Romanul se axează pe întâmplările unei femei îndrăgostite în mediul virtual. Am răsfoit-o puțin și am câteva aspecte de punctat aici: are filele parcă plastifiate, foarte fine la atingere, are pagini negre cu scrisul alb ceea ce n-am mai văzut până acum, dimensiunea literelor este măricică și cred că se va citi foarte ușor. Nu are coperțile cartonate, dar e aspectuoasă. În plus, am primit un semn de carte drăguț, care va apărea pe Instagram (unde-mi puteți da follow). Relatarea se face la persoana întâi, ceea ce mă face să o plac mai mult. Asta scrie pe spate:

Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei?

Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.

Alegerea Sofiei – William Styron: O carte împrumutată de la prietenul meu pentru faptul că aparține editurii Art și pentru că are ca personaj principal un bărbat, Stingo, care reușește să pătrundă în sufletul Sofiei, supraviețuitoare a Auschwitz-ului. Din descriere, îmi dau seama că se pune accentul pe perioada Războiului și acel moment de exterminare al evreilor. Titlul este foarte intrigant și sunt foarte curioasă să văd cum se va contura povestea. Este destul de intimidantă ca volum, 725 pagini suficiente. Acțiunea se relatează din perspectiva lui Stingo, la persoana întâi, ceea ce mă încântă. Plus că îmi place că este ediția cu coperțile din carton. A fost citită și de Radio Guerrilla, așa că sunt nerăbdătoare.

Începutul acestui extraordinar roman ne introduce în atmosfera New-York-ului anului 1947, când tânărul și neexperimentatul Stingo încearcă să-și câștige traiul salahorind ca redactor pentru o mare editură. După ce este concediat, Stingo se refugiază în Brooklyn, unde face cunoștință cu Sofia Zawistowska, o poloneză catolică supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz, și cu iubitul ei, Nathan, un tânăr intelectual evreu cu care trăiește o pasiune devoratoare. Stingo devine confidentul Sofiei (de care se îndrăgostește) și partenerul de discuții al lui Nathan.

Povestea vieții Sofiei scoate treptat la iveală adevăruri mai puțin lăudabile, dar nu mai puțin omenești, iar Stingo află în cele din urmă teribilul ei secret, alegerea pe care a trebuit s-o facă. ”Alegerea Sofiei” este o carte-cult controversată și tulburătoare, însă plină de compasiune, care ne face să medităm asupra sentimentului de culpabilitate, asupra nebuniei și a trădării.


Ce mai citiți acum? Vă interesează cărțile prezentate? Ce părere aveți despre această postare?

NICO 👻.