Publicat în Personal, Tag

Tag: The Procrastinating Beauty Blogger

Hello there 😉.

Zic să mai adaug un articol la categoria Tag, să vă mai spun niște lucruri despre mine. L-am preluat de pe blogul www.allthatbeautythings.co, de care am mai dat de-a lungul timpului și care îmi place pentru că e pe aceeași nișa ca mine. Să vină întrebările!

1. Numește o etapă de înfrumusețare pe care o faci rar.

Sunt o persoană care se plictisește repede de produse, iar când mai rămâne un deget într-un recipient, am impresia că nu se va termina niciodată. O etapă din rutina de îngrijire pe care-l sar este aplicarea măștilor pentru că mi se pare că fac prea multă mizerie și nu tot timpul am chef să simt ceva pe față. Încerc să lucrez la acest capitol, mai ales că senzația de după e foarte plăcută și revigorantă.

2. Îți speli pensulele de machiaj cu regularitate?

Am încercat, am eșuat. Noroc că am mai multe seturi de pensule și le pot schimba. Obișnuiam să le spăl exact atunci când rămâneam fără niciuna, daar de un timp, mă forțez să le fac baie o dată pe săptămână. Niciodată n-au trecut mai mult de 2 săptămâni fără să le curăț. Acum, pot spune că am un oarecare program de spălare a pensulelor.

3. Cât timp reziști cu oja sărită de pe unghii?

De rezistat, cred că pot s-o fac destul de mult timp, dar mă prinde rușinea la un moment dat. Dacă nu trebuie să-mi părăsesc cămăruța și stau să învăț în sesiune, pot trece săptămâni fără manichiura refăcută. Cine mă vede?

4. Cât timp îți ia să cumperi un produs de beauty de care ai nevoie?

De obicei nu ajung în situația de a rămâne fără rezerve. Mereu am stocuri la orice, dar dacă totuși rămân fără ceva anume, nu las să treacă multe zile și merg la cumpărături. Depinde, bine-nțeles și de natura produsului în cauză.

5. Care este cel mai rău obicei de beauty al tău?

Îmi ating mult prea mult fața. Și mi-e ciudă pe mine pentru că din această cauză îmi apar tot timpul coșuri și inflamații. O fac inconștient și apoi regret când îmi erupe fața. Și încă un aspect pe care-l consider destul de rău pentru frumusețea mea este faptul că nu beau suficientă apă. Așa ajung să mă deshidratez. Ar trebui să îmbunătățesc situația.

6. Numește un lucru nelegat de frumusețe pe care-l amâni mereu.

Învățatul pentru examene, curățenia în dulapuri, adoptarea unui program de exerciții fizice. Dacă s-ar face singure, viața ar fi mai bună. Legat de examene, oricât de mult mă străduiesc să învăț din timpul semestrului, tot mă trezesc înainte de examene pierdută între notițe. Cred că-mi plac foarte mult termenele limită care îmi pun în mișcare neuronii și imaginația.

7. Când te pregătești de o ieșire, lași aranjarea ta pe ultima sută de metri?

Nu întotdeauna, dar trag foarte mult de timp. Mă simt mai energică dacă mă pregătesc în 5 minute decât atunci când stau mai mult în oglindă. Ce-i drept, am momente în care îmi place să-mi iau timpul necesar pentru aspectul meu.

8. Ai limite când mergi la shopping?

Nu cred, dar dacă e musai, n-am încotro. De obicei, nu fac găuri mari în buget. Mai bine merg de mai multe ori la cumpărături și iau lucrurile pe rând decât să se adune.

9. Cât de organizată este colecția ta de machiaj și oje?

Cu acest lucru, m-am limitat la 2 sertare: unul pentru (mini) ”colecția” de machiaj și unul pentru ojele mele. Pe toate le-am organizat în cutii și sertarele arată foarte îngrijit. Încerc să le pun înapoi de unde le-am luat și așa nu trebuie să fac curățenie prea des printre ele.


Ați făcut acest tag? Dacă da, lăsați-mi link în comentarii. Ce părere aveți despre această postare?

NICO 👻.

Publicat în Diverse

Cărți: Ce vreau să citesc?

Hello there 😉.

Îmi reintru în ritmul postărilor obișnuite și m-am gândit să mai abordez acest subiect legat de cărți pentru că îmi place să citesc, în caz că n-am mai menționat asta. Îmi place să mă desprind de realitate și să mă cufund într-un fotoliu răsfoind pagini. Pentru că mai am în jur de 2 luni până începe sesiunea (când îmi va crește foarte mult apetitul pentru lectură, doar să nu învăț), mi-am propus să citesc cărțile pe care le vedeți mai jos.

WP_20170421_13_39_26_Pro

✒ Orașul borcanelor – Arnaldur Indridason : V-am mai povestit de ea aici, când mă gândeam că romanele polițiste n-o să fie prea pe gustul meu. Am început s-o citesc, mă aflu la pagina 217…mai e puțin și o termin. E vorba, în ansamblu, despre o crimă care este disecată în cele mai mici detalii. La început nu m-a prins aproape deloc, până a început acțiunea m-a făcut s-o las de multe ori din mână. Acum, după mai bine de jumătate, nu sunt sigură dacă îmi place. Mă obosesc numele islandezilor: prea multe consoane, greu de pronunțat. Fiecare personaj are legături dubioase cu ceilalți. E un cerc mare de intrigi și investigații care par să nu se mai termine pentru că mereu apare câte ceva nou care schimbă firul. Cel mai mult m-a atras titlul. Am pornit cu întrebarea: ”Ce-i Orașul borcanelor?”. Erlendur, personajul principal, mi-a lămurit curiozitatea, dar într-un mod destul de șocant. Nu mă așteptam deloc la această perspectivă. Nu dau spoilere, vă las doar textul de pe spatele cărții:

Erlendur este un veteran al poliției din Reykjavik, are în jur de 50 de ani, este divorțat de mult și are doi copii, ambii dependenți de droguri într-un grad mai mare sau mai mic. Rutina lui de burlac ancorat exclusiv în viața profesională este zdruncinată atât de secretele murdare pe care le descoperă de-a lungul anchetei, cât și de încălzirea treptată a relațiilor – inițial tensionate la maximum – cu fiica lui, Eva Lind, care apare și dispare în mod capricios din viața lui. Un copil devenit femeie, care afișează o atitudine rebelă și sfidătoare: nimic altceva decât un strigăt de ajutor, de fapt!

✒ Eu sunt femeie – Maria Cristiana Tudose: O carte luată recent de pe elefant.ro. Mi-a plăcut coperta (care nu se vede, dar aruncați o privire pe link) și faptul că este scrisă de o autoare contemporană. Din câte am citit pe ea, este o poveste inspirată din viața autoarei. Romanul se axează pe întâmplările unei femei îndrăgostite în mediul virtual. Am răsfoit-o puțin și am câteva aspecte de punctat aici: are filele parcă plastifiate, foarte fine la atingere, are pagini negre cu scrisul alb ceea ce n-am mai văzut până acum, dimensiunea literelor este măricică și cred că se va citi foarte ușor. Nu are coperțile cartonate, dar e aspectuoasă. În plus, am primit un semn de carte drăguț, care va apărea pe Instagram (unde-mi puteți da follow). Relatarea se face la persoana întâi, ceea ce mă face să o plac mai mult. Asta scrie pe spate:

Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei?

Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.

Alegerea Sofiei – William Styron: O carte împrumutată de la prietenul meu pentru faptul că aparține editurii Art și pentru că are ca personaj principal un bărbat, Stingo, care reușește să pătrundă în sufletul Sofiei, supraviețuitoare a Auschwitz-ului. Din descriere, îmi dau seama că se pune accentul pe perioada Războiului și acel moment de exterminare al evreilor. Titlul este foarte intrigant și sunt foarte curioasă să văd cum se va contura povestea. Este destul de intimidantă ca volum, 725 pagini suficiente. Acțiunea se relatează din perspectiva lui Stingo, la persoana întâi, ceea ce mă încântă. Plus că îmi place că este ediția cu coperțile din carton. A fost citită și de Radio Guerrilla, așa că sunt nerăbdătoare.

Începutul acestui extraordinar roman ne introduce în atmosfera New-York-ului anului 1947, când tânărul și neexperimentatul Stingo încearcă să-și câștige traiul salahorind ca redactor pentru o mare editură. După ce este concediat, Stingo se refugiază în Brooklyn, unde face cunoștință cu Sofia Zawistowska, o poloneză catolică supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz, și cu iubitul ei, Nathan, un tânăr intelectual evreu cu care trăiește o pasiune devoratoare. Stingo devine confidentul Sofiei (de care se îndrăgostește) și partenerul de discuții al lui Nathan.

Povestea vieții Sofiei scoate treptat la iveală adevăruri mai puțin lăudabile, dar nu mai puțin omenești, iar Stingo află în cele din urmă teribilul ei secret, alegerea pe care a trebuit s-o facă. ”Alegerea Sofiei” este o carte-cult controversată și tulburătoare, însă plină de compasiune, care ne face să medităm asupra sentimentului de culpabilitate, asupra nebuniei și a trădării.


Ce mai citiți acum? Vă interesează cărțile prezentate? Ce părere aveți despre această postare?

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Ultima poveste

(Sursă foto: Google )

Hello there 😉.

A fost prima dată când am mers cu un trenuleț aparent spre nicăieri. Finalul călătoriei avea să schimbe multe perspective.

20160904_112004

Sursă foto: Galeria personală

Afară e soare, ca într-o zi toridă de vară. Am urcat în trenulețul cu 3 vagoane, fără geamuri. După câteva momente de așteptare, locomotiva a început să scoată aburi, iar noi ne mișcam. Peisajele pitorești curgeau în fața privirilor. Ne adânceam din ce în ce mai mult în pădure, dar nu orice pădure. I se spunea „Pădurea fermecată”, în care fiecare suferea o transformare. Astfel, ajungeai să devii acel lucru pe care ți-l imaginai, poate, doar în jocurile de rol, cum ar fi o broască sau un clovn pentru cei mici. Cheia era imaginația.

Priveliștea se schimba. Vegetația se îndesa. Aerul umezit îmi dădea o stare aparte, iar la un moment dat s-a produs imposibilul. Am ajuns într-o cameră de castel. Pereții din blocuri imense adăposteau o răcoare cruntă. Începeam să duc dorul căldurii soarelui. În jurul meu, nu mai era nimeni. De undeva de sus se auzeau zgomote de pahare, farfurii și tacâmuri mutate dintr-o parte în alta. Am încercat să-mi dau seama pe unde aș putea să ies din acel cadru. Nu era nicio fereastră. Printr-un fel de ușiță care era mai mult un chenar mă puteam strecura spre niște scări. Nu mă simțeam în apele mele, dar nu mi-am dat seama că nu mai eram eu.

Cu greu, am putut doar să sar pe trepte și să ajung într-o altă încăpere unde se aflau mai mulți pitici și obiecte animate care se plimbau peste tot. Nici n-am fost observată. Aparent, erau prea preocupați cu o pregăteală. În mijloc era o masă imensă, acoperită cu o eșarfă cu iepurași și multă verdeață. Din cuptoare se putea ghici un miros de drob, prăjituri și alte bunătăți. Într-un colț, se desfășura un adevărat atelier de încondeiere a ouălelor. Atunci mi-am dat seama că, probabil, se pregătesc pentru Paște, dar stăteam și priveam alergătura tuturor.

La un moment dat, s-a terminat. Camera s-a golit, iar dintr-o crăpătură, intra câte un pitic cu câte ceva în mâini. De la pască la o mușcată în mijlocul mesei, toate erau pregătite. Înainte de a începe festinul, un pitic mai pompos aranjat, cu un corset destul de strâns pe corp, a ținut să rostească niște cuvinte. Privind acel material care nu se etira sau mula după mișcările lui, mă așteptam ca în orice moment să-i cadă vreun nasture. N-am terminat gândul că evenimentul s-a produs.

Văzând fapta, piticul s-a panicat. A privit în jur și s-a oprit asupra mea. Aparent, voia ceva de la mine. Atunci a fost momentul în care am conștientizat faptul eram o ață cu un ac înfipt în partea superioară. Mi-a cerut ajutorul, iar în schimb avea să-mi promită multe lucruri. Fără să stau prea mult pe gânduri, i-am cusut nasturele buclucaș înapoi pe corset, iar ei și-au putut continua petrecerea. Piticul a fost foarte fericit pentru gestul meu. În schimb, mi-a cerut să-i spun o dorință a mea de atunci. Am stat puțin pe gânduri. M-am întrebat dacă voi rămâne acolo pentru totdeauna, așa că i-am cerut să mă trimită „înapoi pe Pământ”. Dorința mi-a fost îndeplinită. M-am trezit iar în gara în care am luat trenulețul cu 3 vagoane.

M-am întors la căsuța mea pentru că, fiind subseară deja, aveam chef doar să petrec o seară liniștită într-un leagăn și să tastez pentru ultima probă din competiția Spring SuperBlog. Aveam povestea perfectă pentru jocul propus. După câteva ore de mișcat degetele pe tastatură, m-am relaxat citind articolele bloggerilor parteneri, cel mai mult stagnând pe Tulips and Sparkles, că e mai pe gustul meu.

Așa se încheie povestea acestui student!


Acest articol a fost scris pentru Proba 18 din Spring SuperBlog 2017.

Paște fericit! 🐰

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Îngrijirea din natură

Sursă foto: Google )

Hello there 😉.

Copilăria mea, din anii ’90, a fost dominată de anumite mărci de produse de îngrijire pe care părinții mei le foloseau. Așa se întâmpla că de fiecare dată în casă exista un Farmec, o Nivea, un Dove și un șampon cu extract de urzică. Îmi aduc aminte cât de mult așteptam seara pentru ca mama să mă dea pe mâini cu cremă, acea cremă cu glicerină și vitamina E, care nu avea cel mai frumos miros din lume, dar dimineața următoare îmi lăsa o piele foarte fină. Ea m-a învățat cât este de importantă hidratarea și mi-a demonstrat cât de bine mă pot simți cu o piele catifelată.

Am crescut, de atunci, iar ideile mele s-au dezvoltat. Am rămas fidelă brandului Farmec într-o oarecare măsură pentru că știu că la această marcă de încredere găsesc produse pentru o piele frumoasă și tânără, așa cum îmi doresc să fie pentru mult timp.

Până acum câțiva ani, luam produse de pe rafturile supermarketurilor fără să stau prea mult pe gânduri. Asta, când, în cele din urmă, am ajuns să caut combinații de măști pentru hidratarea părului creț. Am descoperit o fată pe youtube care trata foarte serios subiectul legat de ingredientele conținute în șampoanele pe care le folosim la spălarea podoabei capilare. Atunci mi s-a emis primul semnal de alarmă. A fost momentul în care am luat o sticlă de produs de îngrijire și l-am analizat cu google alături. Am descoperit o mulțime de lucruri, iar de atunci pe orice lucru pun mâna, indiferent de natura lui, îi caut ingredientele pe etichetă. Dacă sunt satisfăcută, cumpăr; dacă nu, mă îndrept spre altceva. Deja mi-am format oarecum ochiul și aș putea spune că sunt familiarizată cu adaosurile dăunătoare, dar mai e de învățat mult. Sper să mă ajute și facultatea în acest sens 😁!

Vreau să atrag atenția asupra analizării produselor pe care le folosim deoarece acestea pot avea efecte nedorite pe termen lung dacă nu facem alegerile cele mai potrivite. E foarte important, dacă vrei să fii mai strictă, să începi cu o etichetă pe care să o analizezi atent, iar apoi vei recunoaște ingredientele și în alte liste. Începutul e mai greu, apoi ar trebui să devină o obișnuință.

Revenind la subiect, caut hidratarea în orice. Fata, pe care am urmărit-o, recomanda din toată inima produsele pe bază de uleiuri, în special, uleiul de argan. Bine-nțeles că am dat rapid o căutare pe google să aflu mai multe despre beneficiile lui. Ceea ce e clar: e perfect pentru pielea uscată și deshidratată. El hidratează în profunzime pielea, o energizează, o menține mai mult timp „tânără” pentru că mărește fluxul sangvin în zonele aplicate.

Singura zonă în care am nevoie de o îngrijire mai specială este zona ochilor. Am o vârstă, nu foarte mare. N-am probleme cu elasticitatea tenului, dar liniile de expresie nu m-au iertat, așa că, am apelat la creme cu un grad mai ridicat de hidratare pentru a încetini apariția ridurilor.

534-farmec-crema-contur-ochi-15-ml-cutie-2

Sursă foto: Farmec

Mi-am cumpărat Crema contur pentru ochi cu Argan, marca Farmec. Are ambalajul foarte ușor de folosit, cu ajutorul căruia pot doza cantitatea perfectă pentru zona ochilor. Se întinde repede, iar hidratarea se simte imediat. Pielea se simte mai elastică, calmată și neobosită. În contact cu degetele, am senzația că se topește puțin, ceea ce o face să se întindă și mai bine. Se absoarbe fără să lase pelicule sau alte lucruri incomode pe zona sensibilă a ochilor. Această cremă mă încântă și mai mult din cauza faptului că știu că are lista de ingrediente „curată”.

Acum, noua gamă Farmec îmbracă alte haine, odată cu venirea primăverii. Produsele sunt mai atrăgătoare și, sper eu, mult mai calitative. Cred că n-au umblat foarte mult la formulele cremelor, șampoanelor, dar ceea ce mi se pare interesant este că au game bazate pe un extract natural. Astfel, avem o plajă de produse care se pot folosi în funcție de nevoile tenului fiecăreia. Aștept să achiziționez noutățile!


Acest articol a fost scris pentru Proba 17 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.

 

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Pentru mai târziu

Sursă foto: SuperBlog )

Hello there 😉.

amintiri_24

Sursă foto: Google

Cele mai frumoase amintiri sunt obiectul unei vieți împlinite, iar călătoriile sunt cele mai potrivite locuri pentru acestea. Fiecare moment petrecut în afara casei este unic, chiar dacă fac lucruri obișnuite. Întotdeauna, schimbarea mediului îmi dă o altfel de stare. Locul perfect pentru sufletul și mintea mea e pe malul mării. Sunt născută într-o zi de iunie, iar vara e, cu siguranță, perioada din an care mă revigorează, în ciuda gradelor din termometre.

Fotografie0072

Sursă foto: Galeria personală

În verile în care m-am putut relaxa în bătaia razelor răsăritului și a brizei mării, m-am simțit mult mai energică, plină de viață. Acesta a fost și este locul în care bateriile mele se încarcă la maxim. Chiar nu mai conta că mă trezeam fără chef în fiecare dimineață pentru a ajunge exact înainte de răsărit. Când mă vedeam pe plajă, plimbându-mă pe mal și ferindu-mi tenișii de valuri, mă împrospătam instant.

Aș putea petrece zile în șir doar cutreierând malurile. Aș fotografia tot ce mi-ar sări în ochi, așa cum am făcut și până acum. Colecția mea cu poze de pe litoral nu ar avea dubluri pentru că fiecare zi acolo e altfel. Niciodată până acum n-am reușit să mă plictisesc, iar momentul despărțirii era greu. Îmi doream încă o zi pentru o baie, o plimbare, un răsărit.

În fiecare dimineață, soarele răsare altfel la mare. Chiar dacă am mers în același loc pentru a-l admira, nicio poză nu e la fel cu alta. Razele se reflectă diferit pe suprafața apei, culoarea globului roșu se observa în multe nuanțe impresionante. M-aș duce la mare doar pentru a admira acest moment splendid al dimineții. De-abia aștept vara! Să treacă sesiunea și apoi am undă verde la relaxare 🕶.


Acest articol a fost scris pentru Proba 16 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Pasiuni vechi

Sursă foto: Google )

Hello there 😉.

Subiectul legat de bijuterii nu m-a pasionat foarte mult de-a lungul timpului. Modelul pe care l-am urmat în de-aproape a fost mama mea. Dacă ar fi să o descriu într-un cuvânt, acesta ar fi: simplitate. Ea m-a învățat că ce-i prea mult strică și atunci când ai puține lucruri pe tine, șansele de eșec scad. Așa am ajuns să am un stil vestimentar simplist. Mi-au plăcut obiectele minimaliste, care nu urlau după atenție într-o mare de oameni.

Totuși, am avut și eu perioada mea de experimentat, în care am descoperit pasiunea mea pentru brățări, în special cele pe care le puteam confecționa eu. A fost o „manie” care m-a ținut câțiva ani. Ajungeam să port peste zece brățări odată, înșirate pe o mână sau pe ambele; depindea de dimineață. Era modul meu de a-mi revigora ținutele și de a mă face pe mine să mă simt specială. Cel mai mult îmi plăcea faptul că atunci când mișcam mâinile, brățările sunau și toată lumea știa că sunt acolo.

Cu timpul, am început să renunț la obiceiul de a-mi înșira brățările pe mâini și am rămas cu una singură, care are valoare sentimentală. Ocazional, când mă simt în formă,  îmi mai port creațiile. Dar, prefer mai mult bijuteriile de argint pentru simplul fapt că nu trebuie să le tot iau de pe mână și să le pun înapoi.

800_bij_39112

Sursă foto: B&B Shop

O piesă pe care mi-o doresc de foarte mult timp este o brățară cu simbolul infinitului. Cred că este o bijuterie esențială pentru orice ținută aș purta. E simplistă, fină, de efect, exact pe gustul meu. Îmi inspiră speranță și m-ar face să mă simt mai încrezătoare. Aș purta-o fără nicio reținere în orice moment, poate chiar și la o ținută mai sport. Nu mi-aș bate prea tare capul cu ce să o asortez, pentru că în fiecare combinație la care m-aș gândi, și-ar găsi locul.

logosp

Sursă foto: Splend’or

Pentru cei aflați în pană de idei de cadouri (pentru ziua mea), bijuteria aceasta este disponibilă în magazinele Splend’or. Ea aparține brandului de origine spaniolă Majorica. Conceptul acestora este de a îmbina simplitatea și pasiunea pentru bijuterii, rezultând mici detalii prețioase pentru orice ținută.

Nihal-49173-718x1024

Sursă foto: SuperBlog

Lista de inele, cercei și tot ce-ți mai dorești, chiar și ceasuri este lungă. Iar dacă ești ca mine și îți place să vezi cum îți vine oricare bijuterie, ești invitată să le treci pragul celor de la Splend’or. Am fost foarte plăcut surprinsă să văd că au magazin de desfacere și în Cluj, chiar aproape de locurile pe unde îmi duc viața. Plănuiesc să le fac o vizită, poate, doar să îmi casc ochii. Cred că mi se va pune pata pe ceva de prin vitrinele lor.


Acest articol a fost scris pentru Proba 15 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Curiozități

Sursă foto: Google )

Hello there 😉.

De-a lungul timpului, oamenii s-au dezvoltat și au început încet, încet să se diferențieze. De la modul de a comunica la semnificația anumitor gesturi, populația de pe Pământ s-a împărțit în mai multe culturi, fiecare cu lucruri specifice.

După cum bine știm cu toții, populației chineze îi sunt caracteristice niște elemente unice, cum ar fi mâncatul pe jos cu acele bețișoare sau stilul vestimentar al bărbaților și femeilor. Alimentația bogată în pește și orez, o dezvoltare a spiritului, cred că le facilitează existența și, astfel, ajung să aibă un trai mai îndelungat. Întotdeauna m-a fascinat acest popor. În orașul de unde provin, nu se putea pune problema existenței unui loc cu specific chinezesc, singurele contacte cu acesta l-am avut uitându-mă la filme. Ajungând la facultate, am aflat de restaurantele chinezești. Sunt foarte curioasă de gustul mâncării lor, iar ideea de a consuma pește în mai multe moduri preparat îmi surâde.

Într-o zi frumoasă cum sunt acestea de primăvară, mi-aș lua prietenele la o după-amiază altfel. Sunt sigură că nici ele nu au încercat niciun tip de mâncare chinezească, așa că ar fi o experiență și mai palpitantă, toate fiind la primul contact. Cea mai dificilă parte ar fi ținerea bețelor între degete și cred că foamea s-ar diminua pe măsură ce te-ai chinui să prinzi ceva între acele ustensile. Mereu când ieșeam la un restaurant sau o cafenea, fiecare încerca alt tip de meniu pentru a putea gusta din orice. Mi-a plăcut ideea de a împărți mâncarea cu alții, chiar dacă putea părea ciudat pentru cei din jur. Așa, ajungeam să ne formăm o părere mai bună despre preparatele servite și dacă mai merită să mergem în acel loc pentru a doua oară.

Wu-xing-App

Sursă foto: SuperBlog

Cum mai nou pentru orice serviciu avem o aplicație, am dat peste Share your boxnoua aplicație Wu Xing. Aceștia distribuie feluri diversificate de mâncare chinezească și au niște meniuri apetisante. Și încă o mențiune: pentru fiecare comandă plasată din aplicație, clienții primesc un discount de 15% valabil până la 30 aprilie. Astfel, mâncarea chinezească ajunge să fie la câteva tastări pe ecranul telefonului. După ce ți-ai ales meniul pentru următoarea masă, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți cutiuța cu fericire și bețe. Dar, înainte de a-ți băga degetele în mâncare, nu uita de poza de Instagram. E interesant să împărtășești momentele speciale cu alții. Eu sunt fană Instagram și îmi place să postez lucrurile speciale pe care le fac cât și momentele unice din viață. Vrea să-mi creez o mică galerie peste care să mă pot uita peste ani și să-mi amintesc pe unde am mai fost sau ce-am făcut. De-abia aștept să-mi satisfac curiozitatea legată de mâncarea chinezească!


Acest articol a fost scris pentru Proba 14 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Vara mea

Sursă foto: Galeria personală )

Hello there 😉.

Ca orice copil aflat la școală, număram zilele rămase până la vacanță. Încă de la începutul primăverii, simțeam o dorință puternică de a lua țara la pas și de a explora fiecare colțișor al României. Poate și din cauza faptului că nu am părăsit granițele, mi-a plăcut fiecare loc pe care l-am vizitat. Cred că țara în care m-am născut are atât peisaje care îți taie răsuflarea, cât și o poveste minunată, pe lângă alte aspecte. Făceam ocazional escapade prin împrejurimile orașului în care locuiesc, iar acestea se întindeau pe mai multe ore din zi. Nu mă săturam să stau și să admir fiecare vietate care zbura pe cer, să privesc norii care se mișcau încet pe bolta albastră, să zac pe o pătură, eliberându-mi mintea.

Așa, plănuiam din timp destinații turistice cu tot ceea ce se putea vizita în locul ales. Am ajuns, mulți ani la rând, să explorez potecile munților. M-au fascinat prin imensitate, puterea de a rezista în condiții mai severe și frumusețea vegetației care îi acoperea, mai mult sau mai puțin. De multe ori, pe traseele alese, îmi întindeam o pătură într-un loc ferit de circulație și priveam tot ceea ce mă înconjura. Erau niște momente de liniște în care mintea se golea de stres, griji și lăsa loc relaxării. O stare de bine mă cuprindea, iar nivelul meu de energie creștea. Căpătam forța de a continua.

100_9930

Sursă foto: Galeria personală

Partea mea preferată, din toate expedițiile pe munte, era găsirea unei cascade sau a unui izvor, mai ales în zilele toride de vară. Pentru mine, apa semnifică viață, vitalitate. Doar să stau să mă gândesc pentru câteva secunde cum apa pornește dintr-un loc și curge cu putere la vale, străbătând versanții pentru ca, apoi, să se liniștească într-un râu, mă fascinează. Aș putea contempla la această priveliște ore. Un lucru atât de simplu mă face să mă bucur de fiecare moment de care am parte în viață și să realizez că orice va trece într-un final, chiar dacă pare interminabil.

Apoi, vegetația, pădurile verzi care mă protejau de razele soarelui. Câteodată aveam ocazia să văd și veverițe sprintene, care zburdau prin iarbă și se urcau rapid prin copaci când se simțeau privite. Ușor puteam să mă pierd pe potecile parcă interminabile, iar faptul că nu exista semnal la telefon nu mă ajuta prea mult. Dar, era și un avantaj. Reușeam să mă deconectez de la stresul cotidian când primeam notificări frecvent. Mă bucuram mai mult de mediu și realizam o conexiune cu acesta.

50

Sursă foto: SuperBlog

Mi-ar plăcea să mă trezesc câteva zile la rând într-un spațiu montan, să admir priveliștile și să respir aerul rece al dimineții. M-ar încânta o pensiune, undeva în vârf de munte. Să ies pe balconul camerei, iar în fața mea să fie înșirate pajiști, stânci și păduri verzi pline de viață. Să aud din când în când vreo mașină care tranzitează zona. Șoselele să se piardă printre versanți, parcă înghițite de munte. În rest, doar poteci bătute de piciorul omului.

Am avut parte de multe Vacanțe Speciale, în care am explorat România. Fiecare destinație vizitată m-a impresionat într-un fel sau altul, dar toate, plăcut. Peisajele m-au uimit și mi-au trezit emoții. Sper ca vara aceasta să fie la fel de surprinzătoare ca celelalte de până acum, dacă nu, mai mult!


Acest articol a fost scris pentru Proba 13 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Oportunutăți

Sursă foto: SuperBlog )

Hello there 😉.

Evoluăm în fiecare zi. Acest lucru este cunoscut de toată lumea. Cu cât avansează tehnologia, se investesc mai mulți bani și energie în realizarea unor obiecte care să ne facă viața mai ușoară. Odată cu acest confort promis, costurile plătite tind spre limite tot mai înalte.

Așa, în această nebunie a tehnologiei, mi-am ales traiectoria profesională. Având internetul la îndemână, am fost asaltată de o mulțime de păreri, care m-au ajutat într-o oarecare măsură în privința deciziei. Am ajuns la facultate, unde am avut parte de o deschidere de orizonturi, iar oportunitățile de participare la diferite evenimente veneau pe bandă rulantă. M-am pierdut printre atâtea și am realizat că nu am timp să le fac pe toate.

O ocazie, care s-a ivit la puțin timp după începerea anului universitar, a fost de a călători peste oceane pentru a vizita alte țări, dar și pentru a munci în alt context. Totul părea foarte captivant, iar cei care au avut parte de această experiență au fost foarte mulțumiți și încântați că au putut călători o vară întreagă pe lângă orele de muncă. Frumos și interesant până la partea de cost pentru toată excursia. Era o sumă cu patru cifre care m-a lăsat puțin cu gura căscată; sumă justificată de toate condițiile oferite. Era totuși prea mult dintr-o singură lovitură, plus că erau bani nerambursabili, în cazul în care te răzgândeai, apăreau alte evenimente neplănuite sau nu primeai viza de plecare.

Photo-6

Sursă foto: SuperBlog

Pentru a putea profita de această oportunitate, singura variantă disponibilă era un împrumut rapid. El implica multe documente, timp și alergat dintr-o parte în alta pentru validare (dacă ajungeam până în acel punct). Am căutat diferite posibilități, însă pentru a obține un credit de nevoi personale, cerințele băncilor erau multe și neîndeplinite. Nu aveam venit, iar garanția era mai greu de asigurat.

Timpul a trecut, iar șansa mea de a părăsi granițele țării s-au dus odată cu el. Puteam atât de ușor să apelez la un credit rapid online, dar pe atunci nu știam de exista lor. Cred că mi se părea și mai riscant. Dacă aș mai avea șansa aceasta, aș apela la un împrumut online din mai multe motive. Solicitarea creditului se face online de pe orice dispozitiv, indiferent de mărimea acestuia. Completarea nu durează mult. Transferul se face în aceeași zi cu aprobarea, iar banii sunt pregătiți pentru investiții. Returnarea creditului se întinde pe o perioadă aleasă de client. Toate informațiile de care ai nevoie sunt expuse pe site, asigurându-se o transparență 100% cu privire la detaliile împrumutului.

Atunci când oportunitățile îți bat la ușă, n-ai timp de pierdut. Trebuie să profiți și să obții satisfacție în cea mai scurtă perioadă. Dacă ai în plan obținerea unui împrumut, ia în considerare și variantele online disponibile. Ai putea rămâne surprins!


Acest articol a fost scris pentru Proba 12 din Spring SuperBlog.

NICO 👻.

Publicat în SuperBlog

Vis de student: Loc de refugiu

Sursă foto: Galeria personală )

Hello there 😉.

Încă de mică, de fiecare dată când mergeam la mare, nu era dată în care să nu construiesc o grămadă de castele de nisip. Acest lucru cred că se întâmplă în cazul tuturor copiilor. Tatăl meu mi-a spus atunci secretul unei construcții rezistente: o fundație bine realizată. Pe același principiu s-a bazat și el când a luat decizia de a clădi viitoarea noastră casă. În ciuda funcției pe care o ocupă în câmpul muncii, nu s-a dat la o parte și a participat activ la zidirea fiecărui element al casei. Îl vedeam atât de dedicat acestui lucru, iar, cu fiecare nivel consolidat, bucuria creștea în ochii lui și în ai mei pentru că urma să am propriul spațiu, unde să mă desfășor.

Așa, în câțiva ani de zile, căsuța noastră a devenit locuită, iar sufletul lui s-a liniștit. Atunci, la finalizarea lucrării, mi-a mărturisit un lucru pe care sper să reușesc să-l realizez și eu: „Un om este împlinit cu adevărat atunci când reușește să-și clădească propria casă pentru că o face după bunul plac”.

houseplans

Sursă foto: Google

S-a născut în mine dorința de a deveni arhitect. Cu puțin talent la desen, mi se părea că totul avea să fie foarte simplu, dar m-am lovit de multe dificultăți. Am renunțat la această direcție profesională, dar n-am uitat lucrul pe care tatăl meu l-a spus. Mi-am propus ca în această viață să reușesc să îmi clădesc propria casă, chiar dacă nu mă voi implica atât de mult la procesul propriu-zis. Până la acel punct, m-am apucat de construit acest loc al meu de refugiu, exact ca un proiect de casă, pentru că aici e casa minții mele.

Mereu mi-am dorit o casă mare, spațioasă, impunătoare, dar analizând mai bine situația, am ajuns la concluzia că dacă ar fi să mă apuc de construire aș alege un aspect minimalist, nu foarte expandat și destul de practic. Aș miza mai mult pe partea utilă a fiecărei încăperi. Înainte, îmi imaginam o casă cu un număr mare de camere, pe lângă cele la ordinea zilei: cameră pentru servit masa, cameră pentru înfrumusețare, cameră de fitness, cameră cu bibliotecă și altele. Toate acestea erau posibile în Sims, când construiam în câteva ore o casă perfectă cu tot ce îmi puteam dori. Dar ce rost aveau, dacă nu te fac să te simți bine la tine acasă? Acum nu m-aș mai întinde la divizarea în cât mai multe camere, fiecare cu un specific, pentru că, așa, mi-ar fi foarte greu să-mi găsesc un loc al meu în care să mă relaxez și să tastez. Mintea mea se orientează spre mai practic, iar spiritul artistic se dezvoltă peste tot indiferent de spațiu și destinație.

Ai-Proiect-Birou-de-Proiectare

Sursă foto: SuperBlog

Trecând la muncă, înainte de toate, aș face o cercetare pe google și pe site-uri specializate pentru a alege din sutele de proiecte case, pe cel care mi se potrivește cel mai bine. În micul meu cămin și refugiu, mi-aș dedica totuși o cameră pentru lucrurile care țin de organizare și blog. Ar fi o încăpere albă, cu mobilă simplistă și puțină. Un fotoliu, o canapea cu multe pături pentru zilele mai friguroase. O noptieră albă cu o lumânare parfumată. O masă și un scaun pentru un aspect mai profesional. O bibliotecă întinsă pe un perete în care să existe cărți inspiraționale, cutii cu amintiri și agende pline de idei. Acesta ar fi locul în care mi-aș petrece foarte mult timp fiind înconjurată de toate lucrurile care mă pasionează.

Revenind la imaginea de ansamblu, aș mai adăuga un spațiu de distracție pentru soțul meu pentru a nu fi singura care se bucură de pasiunile pe care le are. Apoi, restul casei ar respecta tiparul necesităților cotidiene. A, și o altă componentă de răsfăț ce mi-ar plăcea să o adaug ar fi o piscină. Întotdeauna, m-au fascinat casele cu piscină. Ideea de a te putea răcori la orice oră și a fi într-un loc familial m-ar ajută să mă simt și mai bine, mai relaxată, poate mai motivată de a mă mișca. Încă sper la momentul acela în care să mă pot arunca în apă direct de pe balconul casei, cu o ușoară exagerare a exprimării.

Pentru punerea în aplicare a acestui vis, aș apela cu încredere la un specialist, chiar dacă mi-aș schița și eu înainte toate colțurile casei. Cred că tot procesul de proiectare până la începerea activității echipei de muncitori ar dura ceva timp pentru că aș avea destule observații de făcut. Tind spre perfecțiune minimalistă.

Cu toate acestea, locul meu de refugiu și meditare, pe lângă așternuturile dormitorului meu, va fi cabana construită de părinții mei într-un sat apropiat. Acolo domnește liniștea. Sunetul păsărilor îmi inundă sufletul cu fericire. De acolo îmi iau doza de energie și sursa de inspirație.


Acest articol a fost scris pentru Proba 11 din Spring SuperBlog 2017.

NICO 👻.